Tot textul 1 Ioan cu analiză gramaticală

Tot textul pe care îl avem de analizat din Epistola întîi a Apostolului Ioan este AICI.

Anunțuri

14 răspunsuri

  1. Frate Marius,

    ma numesc Virgil Croitor, ne-am mai intalnit ocazional pe cate o lista de discutii.
    Am o rugaminte la dumneavoastra si aleg aceasta cale deoarece nu am alta adresa de email unde sa va contactez.

    Am citit deja un al doilea comentariu legat de Luca 23:43 (Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”) care sustine ca aceasta conjunctie „ca” (in alte traduceri este o virgula) este pusa in mod gresit, traducerea corecta sunand: adevarat iti spun astazi, vei fi (candva, in viitor) cu mine in rai.

    Cunostintele pe care le-am dobandit in scoala despre greaca nu imi permit o aprofundare gramaticala a textului. Imi aduc aminte de niste reguli care spuneau ca anumite constructii gramaticale cer in traducere (in germana ,am facut scoala biblica in Germania)conjunctii, dar nu imi amintesc mai exact. Imi cer scuze pentru exprimarea vaga, de aceea apelez la un specialist.

    As vrea sa stiu parerea dv. ca filolog si specialist in greaca veche: se poate vorbi in acest caz despre o traducere corecta si una incorecta? Exista argumente gramaticale pentru prima sau a doua varianta?

    V-as fi recunoscator daca ati gasi un pic de timp liber spre a ma ajuta sa fac un pas mai departe.

    Fiti binecuvantat,

    Virgil C.

  2. Acum nu iti pot raspunde, dar voi reveni mai tirziu

  3. a-ti putea va rog frumos sa-mi trimiteti pe e-mail un orar cu orele dumneavoastra.as aprecia mult.

  4. martea de la ora 12.00
    joia de la ora 10.00.

  5. Frate Marius,

    mai am vreo sansa sa primesc raspuns?
    Marturisesc ca parerea dv. conteaza pentru mine.

  6. draga Virgil, dupa calatorii lungi abia am sosit acasa.

    raspjnsul este simplu. Apostolii nu foloseau semne de punctuatie, de nici un fel.
    Cum se interpreteaza acest pasaj in absenta semnelor de punctuatie, asta este altceva.

    Tu cum l-ai interpretat?

  7. Era să zic: „Până vine Marius, dă-mi voie te rog să te ţin un pic de vorbă…” Şi ar fi urmat un mic comentariu la Luca 23:43. Pe când eram însă gata să postez acest comentariu, uite că s-a întors şi Marius din călătoriile lui. Chiar şi aşa, aş face totuşi ceea ce-mi propusesem, în calitate de asistent al lui Marius. În mod normal, asistentul se consultă cu Profesorul său înainte de a face aşa ceva. Dar într-un mediu precum acest forum, cred că nu este nici o problemă să postez ceea ce-mi propusesem. Mă va corecta Marius, desigur, public, acolo unde este cazul. Şi asta va fi, poate, de folos şi altor membri ai forum-ului.

    Comentariu la Luca 23:43

    καὶ εἶπεν αὐτῷ, Ἀμήν σοι λέγω, σήμερον μετ’ ἐμοῦ ἔσῃ ἐν τῷ παραδείσῳ = Şi i-a zis: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în rai”.

    În primul rând, textul în sine, cu toate resorturile interne pe care le are, ar trebui să fie prima şi cea mai importantă sursă de interpretare. Dacă încercăm să ne închipuim o persoană care are în faţă acest text pentru prima dată, cel mai probabil este că îl va înţelege aşa cum am arătat mai sus, chiar dacă textul original n-ar avea nicio virgulă şi nicio conjuncţie. Noi nu suntem însă la o primă citire şi, mai mult decât atât, avem deja cunoştinţă de diferite păreri ce există printre oameni. Cel care ar citi pentru prima oară textul, dacă şi-ar pune problema traducerii celei mai corecte (dat fiind faptul că între cele două propoziţii subordonate nu există nici o conjuncţie), ar avea de ales între două posibilităţi, faţă de care, presupunând că are dubii, nu prea ştie ce să aleagă, fiindcă aceste dubii sunt la fel de puternice sau de slabe, indiferent ce variantă alege: o conjuncţie care s-ar putea traduce prin „că” nu există în interiorul acestei fraze. Şi ce va zice atunci? Dacă elimină virgula dintre „spun” şi „astăzi” şi o pune între „astăzi” şi „vei”, se cheamă că tot o treabă arbitrară a făcut. Dar nu asta este de fapt problema cea mai importantă pentru cel ce încearcă să înţeleagă; problema este că dacă citeşte, „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai”, se va întreba ce semnificaţie să aibă oare relativa emfază care se aplică pe cuvântul „astăzi”. Adică, de ce „astăzi”? Ca să se facă o deosebire între „astăzi” şi „ieri”? Sau „mâine”? Ce să însemne? Că „astăzi” îţi spun, dar „ieri”…? Sau „mâine”…?

    Pe de altă parte, există numeroase alte pasaje în NT în care nu se foloseşte nici o conjuncţie în cazuri similare de propoziţii subordonate, unde analiza textului conduce la o înţelegere asemănătoare celei pe care o susţinem aici. Vezi, în acest sens, de exemplu: ναί, λέγω ὑμῖν, τοῦτον φοβήθητε (Luca 12:5), ceea ce s-ar putea traduce, considerând că virgulele sunt esenţiale, „Da, pe acesta vi-l numesc, temeţi-vă”, dacă mutăm virgula corespunzător între τοῦτον şi φοβήθετε. (În ce priveşte posibilitatea de a traduce λέγω prin „a numi”, vezi Τί με λέγεις ἀγαθόν = de ce mă numeşti bun? – Luca 18:19. Sau: οὐκέτι λέγω ὑμᾶς δούλους = nu vă mai numesc robi – Ioan 15:15). Şi totuşi vom înţelege destul de uşor că textul din Luca 12:5 spune de fapt: „Da, vă spun, de acesta temeţi-vă”. Asta tot din pricina a ceea ce înţelegem din restul textului: mai sus, se face o comparaţie între ceea ce ar putea fi obiectul temerilor omeneşti de tot felul şi Dumnezeu, care trebuie să fie obiectul temerii ultime a omului. Întreg discursul este orientat în jurul acestei comparaţii. În mod natural, fraza aceasta ultimă este o concluzie şi o subliniere în sensul în care am arătat mai sus.

    Eu cred că mulţi greşesc atunci când fac analize ale unui text oarecare (unul antic, în cazul nostru) aplicând textului respectiv reguli de sintaxă ale limbii lor materne. Traducătorii textului antic sunt responsabili pentru transmiterea cu exactitate a sensului oricărui pasaj de text, astfel încât cititorii de astăzi să aibă aceeaşi percepţie – prin instrumentele pe care le au la dispoziţie astăzi în limba lor – precum oamenii din vechime, care se foloseau de instrumentele specifice limbii lor. Aceia dintre cititori care au cunoştinţe de limbă greacă vor pricepe că limba aceasta este, pe de-o parte, foarte flexibilă, dar că de asemenea are mecanisme foarte precise, care dau exprimării mult mai puţine posibilităţi de echivoc decât limbile moderne. Noi, de exemplu, în limba română, trebuie să folosim adesea virgula tocmai pentru a evita astfel de ambiguităţi, câtă vreme grecii antici nu aveau asmenea probleme. (Să ne amintim că au existat vremuri când scrierea se făcea exclusiv cu caractere majuscule, fără semne de punctuaţie şi chiar fără nici un semn care să arate unde anume se termină o propoziţie şi unde începe o alta). Versetul acesta pe care îl analizăm însă, ar putea, după părerea mea, să nu conţină nicio virgulă sau conjuncţie în versiunea greacă, dar cel care face traducerea în limba română trebuie să decidă dacă şi unde plasează virgula, pentru ca cititorul de azi să înţeleagă textul aşa cum l-ar fi înţeles un cititor de limbă greacă din secolul I. Trebuie, totuşi, evitată, după părerea mea, şi aşa-zisa „traducere dogmatică”, prin care se fac compromisuri – uneori exagerate – cu elementele textului original, pentru scopul de a furniza cititorului „ceea ce ar trebui să înţeleagă” din textul respectiv. Nu… dacă oamenii de atunci aveau capacitatea de a înţelege textul cu pricina, şi noi astăzi avem aceeaşi capacitate, cu condiţia să cunoaştem regulile prin care cele exprimate de ei atunci pot fi convertite în sistemul nostru de înţelegere, astăzi.

  8. Frate Vasile Stancu,
    mai intai imi cer scuze ca raspund atat de tarziu, dar programul meu a fost foarte incarcat zilele acestea.

    Multumesc foarte mult pentru analiza. Foarte interesanta analogia cu textul din Lk 12.5, dar cred ca expresia λέγω ὑμῖν difera oarecum de Ἀμήν σοι λέγω, σήμερον . Cele doua cuvinte, amin (adevarat) si astazi (care cf. Strong poate fi tradus si cu now, acum)dau textului o incarcatura, o greutate care transmit, chiar si in traducere, importanta mesajului transmis.

    Sunt foarte de acord cu cele spuse in ultimul paragraf, acesta este de fapt si necazul meu.

    Iar aici incerc sa raspund si fr. Cruceru (cum as traduce eu acest text).

    Nici macar pentru un amator ca mine, textul nu mi se parte greu. Verb la ind. prezent, cuvinte fara probleme deosebite. Se poate face repede un fel de traducere gen interlinear, cu cuvintele puse unul sub altul. Problema incepe atunci cand incerc sa relationez cele doua propozitii intre ele.
    Sintaxa limbii romane reclama ori folosirea unei conjunctii, ori a unei virgule. Inainte de a trece la interpretarea contextului (pentru a stabili forma gramaticala) as vrea sa vad daca gramatica ne ajuta la interpretare.

    Concret: exista niste reguli gramaticale in privinta aceasta? (traducerea propozitiilor subordonate)
    Imi puteti eventual recomanda ceva bibliografie in aceasta directie?
    Cunoasteti eventula vreo lucrare care se ocupa cu tratarea expresiei Ἀμήν σοι λέγω, ?

    Mult har,

    Virgil C.

  9. Iată de unde puteţi descărca şi discuta cele trei proiecte propuse pentru dezbatere de către ministerul învăţământului:
    Lege privind Statutul Personalului Didactic (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007)
    Articol nou Legea Învăţământului Superior (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007)
    Articol nou Legea Învăţământului Preuniversitar (proiect de lege aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007)

    meiproiect.forumotion.com/index.htm
    AICI este locul de dezbatere.

  10. in februarie promitea-ti de continuarea proiectului …

  11. Buna

    Ati putea va rog sa-mi spuneti daca cuvantul „vin” in Noul Testament (in special cel folosit de Isus la nunta din Cana) se refera la toate tipurile de vin, cu sau fara alcool? De asemenea as dori cateva date istorice, daca aveti, cu diverse tipuri de vin din Greia antica.

    Multe multumiri.

  12. Vin în Noul Testament, acelaşi ca şi în alte texte scrise în koine.

    Isus la nuntă a făcut vin de cea mai bună calitate şi încă „îmbătător”. N-a făcut formol nici acid, ci vin.

    Grecii beau vinul îndoit cu apă. Şi evreii s-au molipsit de la ei, via Romana.

    • Domnul draga, cred ca hermeneutica aceasta (legata de vinul îmbătător) comporta lacune serioase in ceea ce priveste cunostintele lingvistice, dar nu intru in merit pentru ca nu va cunosc!
      In ceea ce priveste insa exegeza, aceasta este un domeniu vast pe care nu trebuie sa-l folosim ca pe un un cal troian!â
      Ultima remarca: – Nu mai fiti atat de categoric, lasati beneficiul dubiului sa ne faca sa crestem; este posibil ca sa fiti contrazis de limba si practica ebreiasca!
      Cu stima

  13. eu am de analizat gramatical 210 cuvinte ptr scoala .cine ma poate ajuta sami analizeze 210 cuvinte sa mi le trimita pe email-ul Rusu_Daniel14@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: